Agenda:

24 septembrie

V. Ghika: un laïc au service des pauvres...

Conferință (în lb. franceză)

Invitat: Mgr Philippe Brizard

Espace Bernanos, Paris

ora 19.00

 

25 septembrie

Mgr Vladimir Ghika, prêtre et martyr...

Conferință (în lb. franceză)

Invitat: Monica Broșteanu

Centrul Ss. Petru și Andrei (București)

ora 20.00

 

29 septembrie

Sf. Liturghie de mulțumire

Biserica Sf. Tereza din Villejuif (Franța)

ora 9.30 (ora Franței)

 

6 octombrie

Sf. Liturghie de mulțumire

Catedrala Notre-Dame din Paris

ora 18.30 (ora Franței)

 

7 octombrie

90 de ani de la hirotonirea mons. Ghika

 

Ştiri:
Ne gasiti pe:
Flickr Youtube Facebook

I-L

Imitațiunea lui Cristos

Carte citită cu evalvie de mama lui Vladimir Ghika

Titlul în limba română al lucrării ascetice De imitatióne Chrísti. Scrisă în limba latină, e o operă specific monahală. Totuşi, ideile fundamentale pe care le conţine cu privire la mortificare, la practicarea virtuţilor creştine şi la unirea continuă cu Cristos, fac din ea o operă universală, apreciată mult şi de către credincioşii laici. Cei mai mulţi specialişti susţin că autorul ei este olandezul Thomas de Kempis (1387-1471). După Biblie, a fost în decursul secolelor, cartea cea mai tradusă în ţările catolice. Cea mai reuşită traducere în limba română este aceea a lui Andrei Brezeanu, apărută în 1992 la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti.

 

Încardinare

Vladimir Ghika ca preot era încardinat în Arhidieceza de Paris dar ca preot misionar, motiv pentru care a călătorit pe toate meridianele pământului

(Din lat. incardináre, a prinde în balamale). Încorporarea unui cleric într-o Biserică particulară (de exemplu, în dieceză) sau într-un institut de viaţă consacrată care are această posibilitate fie în virtutea dreptului (de ex., institutele călugăreşti şi clericale), fie în virtutea unei concesiuni din partea autorităţii competente (de ex., în unele institute seculare). Nu sunt admişi clerici acefali, adică neîncardinaţi. Încardinarea are loc prin primirea diaconatului.

 

Laic

Timp de 20 de ani, până când a fost hirotonit preot, Vladimir Ghika a fost un laic activ în viața Bisericii

(Din gr. laiks, care aparţine poporului; popular). Creştinul care nu este nici cleric, nici călugăr. Papa sfântul Clement Romanul (+ 97) este primul care foloseşte acest termen în sensul pe care îl folosim şi noi astăzi în Biserică. Laicii sunt "credincioşii care, încorporaţi lui Cristos prin Botez, constituiţi popor al lui Dumnezeu şi făcuţi părtaşi, în modul lor propriu, la funcţia sacerdotală, profetică şi regească a lui Cristos, îşi exercită partea lor din misiunea încredinţată întregului popor creştin în Biserică şi în lume" (LG 31).

 

Lazariști

Vladimir Ghika a fost hirotonit preot în biserica lazariștilor din Paris la 7 octombrie 1923, în viața lui fiind inspirat de acțiunea sfântului Vincențiu de Paul care este înmormântat acolo

Denumire dată în Franţa şi Italia membrilor "Congregaţiei Misiunii" (Congregátio missiónis), congregaţie călugărească întemeiată de sfântul Vincenţiu de Paul (1581-1660) şi care a avut primul convent pe lângă biserica "Sfântul Lazăr" din Paris. În Germania şi ţările anglo-saxone sunt numiţi şi vincentini.

 

Legat Papal

Cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, este trimisul Papei Francisc, pentru a prezida Sfânta Liturghie în cadrul căreia Vladimir Ghika va fi declarat fericit.

(Din lat. legátus, trimis). Arhiepiscop căruia îi este încredinţată misiunea de a-l reprezenta pe Pontiful Roman (papa) pe lângă Bisericile locale dintr-o anumită ţară şi pe lângă state şi autorităţi publice. Este numit, trimis şi revocat direct de papa, în conformitate cu normele dreptului internaţional. Legaţii care sunt trimişi numai pe lângă Bisericile locale dintr-o ţară sunt numiţi delegaţi apostolici; cei care îl reprezintă pe papa şi din punct de vedere diplomatic pe lângă autorităţile politice sunt numiţi nunţi, pronunţi sau internunţi.

 

Libertatea religioasa

Negată de regimul comunist. Pentru ea au fost arestați și uciși creștini, printre care și Mons. Vladimir Ghika

Drept fundamental al persoanei umane care "constă în faptul că toţi oamenii trebuie să fie imuni de orice constrângere din partea indivizilor sau a grupurilor sociale şi a oricăror puteri omeneşti astfel încât, în materie religioasă, nimeni să nu fie împiedicat să acţioneze conform conştiinţei sale, în particular şi în public, atât singur cât şi asociat cu alţii, între limitele cuvenite" (DH 2). Nu înseamnă libertate faţă de legile lui Dumnezeu; nu e indiferentism religios, ca şi cum toate religiile ar fi la fel de bune; nu e indiferentism doctrinal, adică negarea existenţei unui criteriu obiectiv de adevăr; nu e nici libertatea celui botezat faţă de Biserică sau libertate în interiorul Bisericii. Libertatea religioasă e un drept al fiecărui om în cadrul societăţii civile. În sens larg, prin libertate religioasă se înţelege şi datoria statului de a nu împiedica autorităţile religioase de a propovădui religia.

 

Libertatea Bisericii

Negată de regimul comunist

Libertatea de acţiune recunoscută Bisericii, necesară misiunii sale de a se îngriji de mântuirea omului. Este un principiu fundamental în relaţiile dintre Biserică şi stat. Biserica revendică această libertate în calitatea sa de autoritate spirituală, întemeiată de Cristos, care are din poruncă divină obligaţia de a propovădui Evanghelia, iar în al doilea rând, în calitatea sa de societate de oameni care au dreptul să trăiască în societatea civilă după normele credinţei creştine (cf. DH 13).