Agenda:

24 septembrie

V. Ghika: un laïc au service des pauvres...

Conferință (în lb. franceză)

Invitat: Mgr Philippe Brizard

Espace Bernanos, Paris

ora 19.00

 

25 septembrie

Mgr Vladimir Ghika, prêtre et martyr...

Conferință (în lb. franceză)

Invitat: Monica Broșteanu

Centrul Ss. Petru și Andrei (București)

ora 20.00

 

29 septembrie

Sf. Liturghie de mulțumire

Biserica Sf. Tereza din Villejuif (Franța)

ora 9.30 (ora Franței)

 

6 octombrie

Sf. Liturghie de mulțumire

Catedrala Notre-Dame din Paris

ora 18.30 (ora Franței)

 

7 octombrie

90 de ani de la hirotonirea mons. Ghika

 

Ştiri:
Ne gasiti pe:
Flickr Youtube Facebook

E-F

Ecumenism

Vladimir Ghika a fost un precursor al ecumenismului

(Din gr. oikouméne [ghe], pământ locuit). Mişcare mondială în rândul creştinilor care, inspiraţi de Duhul Sfânt, caută, prin rugăciune, dialog şi alte iniţiative, să elimine barierele care îi despart şi să se îndrepte spre unitatea pe care Cristos a voit-o pentru Biserica sa: "Ca toţi să fie una, precum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine" (In 17,21). Prin mişcare ecumenică se înţeleg activităţile şi iniţiativele suscitate şi organizate în funcţie de diferitele necesităţi ale Bisericii şi după împrejurări, în favoarea unităţii creştinilor (cf. UR 4). Dorinţa de a regăsi unitatea tuturor creştinilor este un dar al lui Cristos şi o chemare a Duhului Sfânt. Pentru aceasta e nevoie: de o înnoire permanentă a Bisericii într-o fidelitate mai mare faţă de vocaţia sa; de convertirea inimii pentru a trăi mai curat pentru evanghelie; de rugăciunea în comun; de cunoaşterea frăţească reciprocă; de formarea ecumenică a credincioşilor şi în special a preoţilor; de colaborarea între creştini în diferitele domenii ale slujirii oamenilor (cf. CBC 821).

 

Enciclică

DIVINI REDEMPTORIS estescrisoarea enciclică a papei Pius al XI-lea despre comunismul ateu

(Din lat. lítterae encýclicae, scrisoare circulară; din gr. enkýklikos, circular). Denumire dată, începând din sec. al XVIII-lea, scrisorilor publice adresate de papa întregii Biserici, care conţine chestiuni de ordin doctrinal, moral sau social. O enciclică are ca titlu primele două sau trei cuvinte cu care începe şi care sintetizează conţinutul. De exemplu: Pácem in térris, Redémptor hóminis, Veritátis spléndor etc. Întrucât sunt documente ale magisteriului papal, enciclicele au o mare autoritate, deşi nu sunt învăţături ex cáthedra, adică infailibile.

 

Episcop

Vladimir Ghika a fost propus să fie consacrat episcop după ce fuseseră arestați toți episcopii greco-catolici

(Din gr. epískopos, cel care supraveghează). Persoana care a primit sacramentul sfintei Preoţii în gradul episcopatului. În virtutea consacrării sale sacramentale şi a comuniunii ierarhice cu Capul şi cu membrii Colegiului episcopal, episcopul este constituit membru al acestui Colegiu. Pus în fruntea unei Biserici particulare (dieceză), el îndeplineşte acolo, în numele lui Cristos, oficiul (primit prin consacrare) de a sfinţi, de a învăţa şi de a conduce sau de a păstori. Ca urmaş al apostolilor şi ca membru al Colegiului episcopal, episcopul ia parte la responsabilitatea apostolică şi la misiunea întregii Biserici sub autoritatea papei, succesorul sfântului apostol Petru (cf. CBC 1594).

 

Episcop Auxiliar

La București, este Preasfințitul Cornel Damian

Episcop numit de Scaunul Apostolic, pentru a-l ajuta pe episcopul diecezan în activitatea pastorală a diecezei. Există două categorii de auxiliari: auxiliari cu facultăţi comune şi auxiliari cu facultăţi speciale. Desemnarea celui dintâi este făcută la cererea episcopului diecezan, pe când desemnarea celui de-al doilea este făcută ex offício de Scaunul Apostolic în anumite circumstanţe speciale. Episcopii auxiliari nu au drept de succesiune în cazul când scaunul episcopal devine vacant. Lor li se atribuie titlul unui scaun episcopal care azi nu mai există.

 

Euharistie – Sfânta Liturghie

Celebrarea beatificării se face în cadrul Sfintei Liturghii

(Din gr. eucharistía, aducere de mulţumire). Termen folosit pentru întreaga celebrare a Sfintei Liturghii, dar îndeosebi pentru partea a doua, care urmează după celebrarea Cuvântului şi culminează cu consacrarea pâinii şi vinului care sunt transformate în trupul şi sângele lui Cristos, şi se termină cu Împărtăşania. Euharistia este jertfa lui Cristos de pe Calvar, care devine prezentă pe altar. De aceea se mai numeşte şi Sfânta Jertfă sau Jertfa Sfintei Liturghii. Cristos a făcut din Euharistie memorialul morţii şi învierii sale, adică reactualizarea sau aducerea lor în prezent (cf. SC 47; LG 3). Jertfa lui Cristos de pe Calvar şi Jertfa euharistică sunt o unică jertfă: "Este una şi aceeaşi victimă şi cel care oferă acum prin slujirea preoţilor este acelaşi care s-a oferit atunci pe cruce. Numai modul de a oferi este diferit. În jertfa dumnezeiască ce se împlineşte la Liturghie este cuprins şi jertfit în mod nesângeros acelaşi Cristos care s-a dat pe sine însuşi o dată în mod sângeros pe altarul crucii" (DS 1743). Euharistia nu este numai continuarea jertfei de pe Calvar, ci şi a întregii lucrări de mântuire înfăptuite de Isus. Euharistia, jertfa lui Cristos, devine şi jertfa mădularelor trupului său, adică jertfa pe care o oferă Biserica; ea este jertfa lui Cristos întreg: capul şi mădularele. Euharistia este jertfă, dar în acelaşi timp şi ospăţ sacru, adică împărtăşire cu trupul şi sângele Domnului. Biserica recomandă cu stăruinţă credincioşilor să primească Sfânta Împărtăşanie ori de câte ori participă la celebrarea Euharistiei; ea afirmă ca obligatorie primirea Împărtăşaniei cel puţin o dată pe an, în timpul pascal. Prezenţa euharistică a lui Cristos începe în momentul consacrării şi durează atâta timp cât rămân nealterate speciile euharistice. Deoarece Cristos însuşi este prezent în sacramentul altarului, el trebuie cinstit cu cult de adoraţie.

 

Franciscani

Vladimir Ghika era terțiar al Ordinului Franciscan

Călugări care aparţin ordinului mendicant (Órdo Frátrum Minórum, Ordinul fraţilor minori) înfiinţat de sfântul Francisc de Assisi (1182-1226). Fără să posede nici un fel de proprietate, nici individuală, nici comunitară, membrii acestui Ordin trebuiau să predice, să practice pocăinţa şi să trăiască din pomeni şi din munca proprie. Astăzi franciscanii sunt organizaţi în trei mari ordine independente: Conventualii (Órdo Frátrum Minórum Conventuálium), Observanţii (Órdo Frátrum Minórum Reguláris Observántiae) şi Capucinii (Órdo Frátrum Minórum Capucinórum).