Agenda:

24 septembrie

V. Ghika: un laïc au service des pauvres...

Conferință (în lb. franceză)

Invitat: Mgr Philippe Brizard

Espace Bernanos, Paris

ora 19.00

 

25 septembrie

Mgr Vladimir Ghika, prêtre et martyr...

Conferință (în lb. franceză)

Invitat: Monica Broșteanu

Centrul Ss. Petru și Andrei (București)

ora 20.00

 

29 septembrie

Sf. Liturghie de mulțumire

Biserica Sf. Tereza din Villejuif (Franța)

ora 9.30 (ora Franței)

 

6 octombrie

Sf. Liturghie de mulțumire

Catedrala Notre-Dame din Paris

ora 18.30 (ora Franței)

 

7 octombrie

90 de ani de la hirotonirea mons. Ghika

 

Ştiri:
Ne gasiti pe:
Flickr Youtube Facebook

Au spus despre el

LOUIS CHAIGNE:

Cu privirea sa de o blândețe nuanțată de perspicacitate, cu barba sa diafană și maiestuoasă și cu părul său lung cu bucle, evoca destul de bine un tip de profet din Legea veche, cu deosebirea că el era făcut pentru laudă mai mult decât pentru imprecație, pentru gestul mâinilor întinse mai mult decât pentru acela al brațului amenințător. Mai exact, sub trăsăturile lui mi-ar plăcea să mi-l închipui pe Păstorul cel Bun. Se exprima cu un glas blând, domol, firesc, puțin voalat, privindu-și interlocutorul cu o bunătate tandră. Cristos trebuie să crească, iar eu să mă micșorez, aceasta părea a fi regula sa de viață. Prietenii săi, toți cei care s-au apropiat de el, știu că frumosul lui chip de fildeș îi făcea să-l uite repede pe prelat și pe prinț și să nu se mai gândească decât la Fața aureolată de lumină care a strălucit într-o seară într-un han din Emaus.

 

JACQUES MARITAIN:

Disponibil la toate apelurile care îl cheamă în slujba sufletelor, Mons. Ghika e mereu pe drum: dimineața în Congo, la amiază la Buenos Aires, pentru ceaiul de ora cinci la Tokio, dar ce spun eu? Iată-l la Calcutta, apoi la Melbourne. Și mereu la Paris cu inima. Această uimitoare disponibilitate este aparența în mișcare a unei bunătăți fără frontiere. Lungul păr alb și chipul de fildeș ale acestui nepot al ultimului domnitor al Moldovei, hrănit cu literele franceze, ajuns preot al Bisericii catolice romane și comisionar al tuturor operelor pioase, evocă, la toate răspântiile carității, imaginea unui sfânt Nicolae de stil modern, rezistent la toate intemperiile, curios să afle toate și informat de toate, bucuros să treacă, pentru săracii lui Cristos, peste toate regulamentele și barierele sistemelor și ale egoismului oamenilor, aspru cu sine însuși și zorindu-se să aducă oricărei nefericiri un remediu potrivit.

 

JEAN DAUJAT:

Mons. Ghika a realizat în cel mai înalt grad, în viața sa, acea dăruire de sine totală, continuă către ceilalți, fără a aștepta ceva în schimb: era întotdeauna în slujba tuturor nevoilor materiale și spirituale ale aproapelui care i se înfățișau, găsea de fiecare dată remediul potrivit cu o ingeniozitate uluitoare; pentru a ajuta pe cineva, avea resurse inepuizabile și întreprindea ceea ce putea părea, omenește vorbind, imposibil — de exemplu, călătorii în ținuri îndepărtate sau demersuri chinuitoare. Nu l-am văzut niciodată răspunzând prin refuz unei cereri de ajutor material sau spiritual, de demers, de vizită, de deplasare, fie ea lungă și grea. Nu părea grăbit, nerăbdător, măsurându-și timpul: era mereu disponibil, pentru toți, atâta timp cât era necesar, era cu fiecare ca și cum nu ar fi trebuit să se ocupe decât de acela; găsea totuși timpul să răspundă la toate apelurile.

 

PR. MATEI BOILĂ:

A fost la dispoziția celor 240 de oameni de acolo [celula închisorii Jilava]. Niciodată n-am văzut și n-am cunoscut un om mai disponibil pentru caritate și pentru a ajuta pe cei din jurul lui, decât acest om, având un singur plămân, abia mai suflând… De dimineața până seara, n-a existat niciodată un moment în care el să spună nu celor care veneau la el să-l întrebe - și-l întrebau de toate… Era în permanență la dispoziția celor din jurul lui.

 

PR. TERTULIAN LANGA:

Avea o voce stinsă. Dar monseniorul avea două moduri de a comunica: verbal și haric. (…) Acolo unde apărea el, se manifesta harul. Francis Jammes, Paul Claudel, Jacques Maritain și atâția alții, erau contaminați de spiritualitatea monseniorului, de subtilitatea gândirii lui, de uluitoarea lui cultură, și, mai cu seamă, de simplitatea cu care etala tot ceea ce știa.